marți, 6 martie 2012

Cot la cot, sau brat la brat ?

        Din 30 de anunturi de angajare cate sunt in total intr-un ziar, 10 sunt pentru videochat. Asta  inseamna ca o femeie din 100 isi castiga banii de facturi si mancare din expunerea mai mult sau mai putin explicita pe site-urile de profil? Putine femei isi fac o familie sau au o familie cat timp lucreaza din fata unei camere web, dar dupa acea perioada vor dori sa isi castige banii imbracate si angajatorul le va intreba ce experienta au in campul muncii.
       Intr-o societate moderna lipsita de inhibitii probabil ca o experienta vasta in videochat nu ar trebui sa fie o problema, insa ma indoiesc ca nu este. Si atunci ma intreb ce le ramane de facut femeilor cu experinta sau fara, cu facultate sau fara, dar care vor sa munceasca? Sunt prea multe femei sau prea putine locuri de munca pentru femei?
       Teoretic vorbind femeile sunt egale cu barbatii in ceea ce priveste drepturile si libertatile, insa de multe ori am avut impresia ca unii barbati nu sunt tocmai de acord cu aceasta egalitate. Sunt multi care considera ca doar un barbat ar putea face cutare sau cutare lucru; ideea este ca am simitit aceasta aversiune si atunci cand vine vorba de un loc de munca. Angajatorii de sex masculin nici macar nu concep ideea ca si  o femeie ar putea face cu succes un anumit tip de munca ( si nu vorbesc aici despre minerit sau construit autostrazi). 
       Desigur sunt joburi pentru femei si joburi pentru barbati, dar ce facem cu joburile mixte? Daca noi femeile ii primim pe barbati in coafor si in bucatarie, cred ca si ei ar trebui sa ne faca loc in vanzari sau management.
       Se simt oare barbatii amenintati de femeile de succes? Nu vor sa munceasca cot la cot cu noi deoarece se tem ca le-o vom lua inainte?
       Am trecut de perioada in care fetele invatau de la mame cum sa faca cele mai bune prajituri si cea mai buna ciorba, cum sa calce o camasa sau sa schimbe un scutec. Acum fetitele sunt intrebate ce facultate vor sa faca, iar femeile pun cariera inaintea unei casnicii fericite cu copii.
       Femeile si-au schimbat comportamentul, si-au descoperit noi abilitati, s-au autodepasit. De la manevrarea cu iscusinta a tigaii si a scutecului pot conduce cu desavarsire o masina, un avion sau o afacere. Sunt barbatii pregatiti sa imparta ceea ce era odata exclusiv pentru ei, cu femeile?

duminică, 26 februarie 2012

Camuflaj

           " Masca este fata pe care omul o arata atunci cand  nu  are o fata proprie ."
 


       Nu toate cararile vietii sunt batatorite frumos de altii pentu ca noi sa  putem zburda lesne inainte, cum nici toate strazile nu sunt luminate sau bine pavate. Fie ca bajbai, mergi pe branci sau falnic cu pieptul inainte si  cu fruntea sus, ai de parcurs un "drum". Esti un erou in povestea ta, un neinitiat care invata din greseli , care se lupta cu "raul" pentru a ajuta "binele " sa triumfe, un Praslea adus din basm si fortat sa gaseasca "merele de aur ".

        Ma incapatanez sa cred in oameni desi unii nu merita, ma incapatanez sa cred ca aidoma basmelor , binele va invinge, dreptatea si adevarul vor iesi la iveala. "Si in fond ce este minciuna ? Adevarul mascat..."
        Ma gandesc uneori ca oamenii parsivi si prefacuti trebuie sa fie tare tristi; e trist sa traiesti o viata intreaga cu frica  ca vei de peste altul mai prefacut ca tine ce iti va lua locul. E dureros si dezamagitor cand descoperi ca in spatele zambetului nu erau sentimente de iubire, e gretos cand descoperi ca imbratisarile nu au fost calde insa, " e ca la bal mascat: cand toata lumea isi scoate masca, se duce veselia ."
         Teatrali si emfatici se vor arata preocupati de problemele altora doar pentru un subiect proaspat de barfa, fiinte superficiale interesate de imaginea si statutul lor, dau impresia ca iti intind o mana de ajutor, cand de fapt sunt primii care intind mana pentru a te arata cu degetul.
         Merita un premiu pentru cea mai buna reprezentatie intr-o drama cu buget redus, sunt niste varfuri ale mizeriei societatii, niste supravietuitori.
     

miercuri, 8 februarie 2012

Nu imi plac inimioarele de plus

        Vine St.Valentine's Day ! Dar cine e Sfantu' Valentin asta ? Ce mai conteaza atat timp cat milioane de fete si femei vor primi inimi de plus, trandafiri rosii, bomboane in forma de inima, chilotei cu inimioare, o cina romantica cu lumanari in forma de inimioare si inca cateva inimioare, asta daca sunt norocoase. Sa nu ma intelegeti gresit , dar e prea mult plastic in toata sarbatoarea asta.
         Ce ne faceam noi romanii daca nu "veneau americanii " cu sarbatoarea asta atat de cool si de shiny ? Va zic eu sigur ca tot ne iubeam si la fel de sigura sunt ca si bunicile noaste primeau flori de Dragobete, dar nu le-am ascultat noi povestile tineretii.
         Ma distreaza festivalul care e in toate magazinele in perioada asta si cum comerciantii isi freaca mainile cu gandul ca vor da lovitura si vor epuiza stocurile de inimi.
         E frumos sa daruiesti , e inaltator sa iubesti , dar e cinic sa dai o caruta de bani pe cea mai mare si mai prafuita inima de plus din magazin.

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste

    " Te iubesc, cum n-am crezut ca am sa pot vreodata ."

duminică, 15 ianuarie 2012

162 de ani de la nasterea unui geniu



















                      X
"Unde-i Eminescu, Marele Tribun ,                                  
 Sa mai cante-o doina pentru asta tara ?                            
 Astazi plaiul mioritic cel strabun
 E un Babilon aici , la margioara

 Noi, poietii cei de astazi , nu venim
 Din durerea unui neam ca altadata;
 Scriem ode si astfel le multumin
 Veneticilor, ca nu ne uita niciodata .

 Unde-i Eminescu , Marele Poet ,
 Sa ne spuna : " Sfanta libertate
 Nu-i atat drapel si alfabet ,
 Cat e natiune, grai  matern, eglitate. "

 Eminescu - a fost si este inca
 Si va fi multi secoli mai departe
 Codru verde, varf de munte, stanca,
 Soare tuturor ce se imparte."

vineri, 13 ianuarie 2012

Cu acte sau fara acte ?

     Da! noua femeilor ne place sa ne imaginam un scenariu de film in care el sta in genunchi cu un trandafir rosu in dinti si un inel in mana, noi sa parem mega surprinse , sa ne jucam putin cu emotiile lui si ii dam raspunsul ; apoi urmeaza planuri si planuri si idei si razgandiri si nervi si emotii , cura de slabire, abonament la sala, lectii de dans, bronz la solar, epilare definitiva  si cate si mai cate . El cuminte si obosit ne urmeaza loial fara sa inteleaga de ce atatea schimbari si atatea pregatiri .
     Da! ne gandim de mici la ziua cand imbracate in alb vom pasi la brat cu el in biserica, ziua cand vom fi cele mai fericite si cele mai frumoase, ziua cand ii vom purta numele.
     De la scenarii hollywoodiene pana la lumea reala e cale lunga si  familia  nu mai e sfanta si intangibila cum era odata. Valorile spirituale au pierdut in lupta cu modernitatea . Cuplurile nu mai respecta juramintele facute in fata divinitatii , nu se mai caiesc si isi bat joc de iubirea ce ii lega odata.
     Nu ne leaga actele pe care am semnat cu stilouri sofisticate, ci sentimentele pure. Cu tristete observ ca nu mai sunt povesti de dragoste cu final de basm in care cei doi au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Cu acte sau fara acte?