Despre omenie

    Azi m-am intristat enorm cand am vazut cata rautate e in noi oamenii.Sunt persoane marcate pe viata de un handicap pe care nu si l-au dorit , fie ca e din nastere sau din urma unui accident . Dupa ce ca acesti oameni trebuie sa poarte povara unui defect , trebuie sa mai suporte si rautatea celor din jur. Oare cei care rad, se uita cu dispret si rautate, sau adreseaza insulte celor deja marcati de soarta au siguranta ca lor sau copiilor lor nu li se poate intampla? Nu vreau sa imi imaginez ce e in sufletul unui om cand e dispretuit pe strada, cand se duce sa isi plateasca facturile, sau sa isi cumpere paine . Poate unii au devenit imuni si isi privesc si ei cu dispret calaii, dar pentru cei mai slabi care nu s-au calit inca, e ca o bataie cu pietre in piata publica

     Conform normelor europene toate insitutiile, magazinele, spatiile publice etc trebuie sa aiba construita o rampa pe care sa poata urca persoanele imobilizate in scaun cu rotile. As propune o campanie prin care toti patronii, directorii , managerii insitutiilor mai sus amintite sa fie pusi intr-un scaun cu rotile si sa incerce sa urce pe rampele respective , care sunt facute in bataie de joc, unele prea inguste, altele prea abrupte si cel mai des intalnite sunt cele foarte alunecoase si fara balustrade.

     Cati dintre voi ati parcat pe locurile destinate persoanelor cu dizabilitati?

Poate nu v-am spus nimic nou pana acum, caci cu totii am fost poate martorii sau protagonistii unor astfel de situatii. Ar fi ceva nou daca am putea sa fim omenosi fara sa fim obligati de legi si norme europene.