162 de ani de la nasterea unui geniu

                      X
"Unde-i Eminescu, Marele Tribun ,                                  
 Sa mai cante-o doina pentru asta tara ?                            
 Astazi plaiul mioritic cel strabun
 E un Babilon aici , la margioara

 Noi, poietii cei de astazi , nu venim
 Din durerea unui neam ca altadata;
 Scriem ode si astfel le multumin
 Veneticilor, ca nu ne uita niciodata .

 Unde-i Eminescu , Marele Poet ,
 Sa ne spuna : " Sfanta libertate
 Nu-i atat drapel si alfabet ,
 Cat e natiune, grai  matern, eglitate. "

 Eminescu - a fost si este inca
 Si va fi multi secoli mai departe
 Codru verde, varf de munte, stanca,
 Soare tuturor ce se imparte."

Cu acte sau fara acte ?

     Da! noua femeilor ne place sa ne imaginam un scenariu de film in care el sta in genunchi cu un trandafir rosu in dinti si un inel in mana, noi sa parem mega surprinse , sa ne jucam putin cu emotiile lui si ii dam raspunsul ; apoi urmeaza planuri si planuri si idei si razgandiri si nervi si emotii , cura de slabire, abonament la sala, lectii de dans, bronz la solar, epilare definitiva  si cate si mai cate . El cuminte si obosit ne urmeaza loial fara sa inteleaga de ce atatea schimbari si atatea pregatiri .

     Da! ne gandim de mici la ziua cand imbracate in alb vom pasi la brat cu el in biserica, ziua cand vom fi cele mai fericite si cele mai frumoase, ziua cand ii vom purta numele.

     De la scenarii hollywoodiene pana la lumea reala e cale lunga si  familia  nu mai e sfanta si intangibila cum era odata. Valorile spirituale au pierdut in lupta cu modernitatea . Cuplurile nu mai respecta juramintele facute in fata divinitatii , nu se mai caiesc si isi bat joc de iubirea ce ii lega odata.

     Nu ne leaga actele pe care am semnat cu stilouri sofisticate, ci sentimentele pure. Cu tristete observ ca nu mai sunt povesti de dragoste cu final de basm in care cei doi au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Cu acte sau fara acte?

Invitatie la cafea

   Cafeaua a devenit un aspect banal al zilelor noastre, insa prezenta ei ne trezeste intotdeauna simturile si reuseste sa ne suprinda cu cate o reteta noua. 

   Iubesc diminetile cu aroma de cafea. Diminetile noastre de ragaz, de giugiuleli si soapte, diminetile de vara cu umeri goi . Mi-a ramas bine intiparit in minte gustul primei noastre cafele de dupa prima noastra noapte petrecuta impreuna.

   Iubesc cafeaua pentru ca momentele magice din viata mea au fost marcate de aburii acestei licori negre cu aroma catifelata. Multe prietenii au inceput sub pretextul unei invitatii la cafea si multe povesti s-au scris in zatul negru de pe fundul cestii.

     Imi amintesc cum in ultimul an de liceu ne petreceam diminetile la o cafea si incercam visatori si tematori sa ne imaginam viitorul , sa ne facem planuri de atac si sa ne juram prietenie vesnica. In primul an de studentie tot in jurul unui ibric cu cafea incercam emotionati sa ne cunoastem si sa legam prietenii .

In ciuda banalitatii , cafeaua poate fi arta , o arta dulce amaruie ce se pierde pe buze si trezeste simturi.

Daca ambrozia e licoarea zeilor, cafeaua e licoarea pamantenilor.

Evolutie ?!

      Ne-am automatizat si ne-am masinizat, suntem atat de goi si de frustrati, cocosati cu zambetele atrofiate, intram imediat in panica daca nu mai avem baterie la telefon sau daca pica netul.

      Masinariile care ne usureaza viata de zi cu zi ne-au invadat si nu avem program antivirus.

Nu mai stim sa facem un compliment autentic pentru ca e mai usor sa dai un " Like " si un " : * " pupic virtual.   

       Nu ne mai tinem amintirile intr-un album si nu mai stim cum e la atingere o fotografie, dar avem toata viata noastra intr-un folder pe internet. Avem enspemii de " Friends" , dar nu mai stim sa socializam si tot singuri ne bem cafeaua de dimineata.

        Acum stim despre cutare ca "it's in a relationship with ..." , dar nu vom avea ocazia sa ii vedem de mana pe strada. Nu mai stim cum miros paginile proaspat tiparite ale unui ziar sau  ale unei carti shi nu ne-am mai murdarit de mult de cerneala pe degete k nu mai stim sa scriem.

        E uimitor cum a evoluat tehnologia , dar e trist cum gadgeturile ne inlocuiesc activitatile care ne faceau umani si bucuriile vietii care nu se ascund in spatele unui ecran plat.

Articol inspirat de Razvan Mocanu