Da! noua femeilor ne place sa ne imaginam un scenariu de film in care el sta in genunchi cu un trandafir rosu in dinti si un inel in mana, noi sa parem mega surprinse , sa ne jucam putin cu emotiile lui si ii dam raspunsul ; apoi urmeaza planuri si planuri si idei si razgandiri si nervi si emotii , cura de slabire, abonament la sala, lectii de dans, bronz la solar, epilare definitiva si cate si mai cate . El cuminte si obosit ne urmeaza loial fara sa inteleaga de ce atatea schimbari si atatea pregatiri .
Da! ne gandim de mici la ziua cand imbracate in alb vom pasi la brat cu el in biserica, ziua cand vom fi cele mai fericite si cele mai frumoase, ziua cand ii vom purta numele.
De la scenarii hollywoodiene pana la lumea reala e cale lunga si familia nu mai e sfanta si intangibila cum era odata. Valorile spirituale au pierdut in lupta cu modernitatea . Cuplurile nu mai respecta juramintele facute in fata divinitatii , nu se mai caiesc si isi bat joc de iubirea ce ii lega odata.
Nu ne leaga actele pe care am semnat cu stilouri sofisticate, ci sentimentele pure. Cu tristete observ ca nu mai sunt povesti de dragoste cu final de basm in care cei doi au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Cu acte sau fara acte?
Povestile au existat dintotdeauna. Fie cu final fericit, fie cu final previzibil.
RăspundețiȘtergereTraim intr-o epoca in care evenimentele sunt imbracate in ambalaje stralucitoare. La un moment dat nici nu se mai stie ce e mai important : "marfa" sau ambalajul ? Raman in urma filme, poze pe Facebook, amintiri... Continuarea poate fi in aceeasi poveste sau in numarul urmator!
Si da, eu cred ca exista finaluri in care au trait fericiti pana la adancii batranetii. Actele chiar nu conteaza in acest caz !
Dragoste pana la adanci batraneti...imi aduce aminte de filmul "The notebook" si imi place sa cred ca inca mai exicta cazuri si in zile noastre(si ca visatoare ce sunt, sper sa fie si cazul meu unul dintre ele :P)
RăspundețiȘtergereReferitor la acte, nu conteaza o hartie, conteaza moralitatea, conteaza juramintele pe care le "semnezi" in fata lui Dumnezeu.
Cu tristete observ, ca in zilele noastre casatoria este un trend, te casatoresti pt ca e smecher sa divortezi.
Oare in cate zeci, sute de ani o sa ne "reeducam"?