Am jurat ca nu ma mai las influentata de aparente si iar am facut-o ! Si iar am fost prinsa fara replica cand am constatat ca prima mea impresie e total gresita. Imi e rusine ca am judecat pe cineva fara sa am habar despre cum e de fapt acea persoana, fara sa ii dau o sansa sa imi arate ca ma insel, imi e rusine ca am etichetat, imi e rusine ca am avut o gandire mediocra.
Generalizarea si critica gratuita sunt boli grele , sunt forma upgradata a barfei de la marginea santului.
Sunt curioasa cati dintre noi suntem in stare sa renuntam la orgoliu pentru a ne cere iertare si a admite ca ne-am inselat.
Poate am trecut din caruta in limuzina, am urcat de la parter la etajul 20, suntem OK pentru ca avem un job , dar cu educatia tot in preajma santului am ramas. Poate nu e vina noastra ca procedam asa, poate e vina mamelor noastre ca de ele am auzit prima oara replica :" ai vazut-o si pe aia de la trei, e maritata si tot cu fusta de o palma umbla " si poate nici vina ei nu e pentru ca si ea a auzit de la maicasa.
In principiu educatia e ceea ce ne lipseste si de dragul atentiei (de care suferim) ne declaram avangardisti cand de fapt noi suntem ingropati in clisee si rigori stupide implementate in mintile noastre de pe vremea bunicii.
Ma intreb cu ce suntem mai buni ca altii pentru a ne permite sa ii judecam ?!
Erare humanum est ! Si daca nu am mai gresi nu am deveni perfectibili.
RăspundețiȘtergereNe lasam prada cliseelor si prejudecatilor la fel cum ne lasam prada rutinei.
Parerea mea e ca o facem nu numai din lipsa de educatie . Ci datorita caracterului subiectiv al naturii umane. Deasemenea, mediul in care traim sau (nu) ne dezvoltam favorizeaza aparitia cliseelor.
In alta ordine de idei, sa arunce cu piatra doar cel ce n-a gresit!